happy 18!..months

de obicei nu scriu despre lucrurile astea pe blog...acum insa...nu stiu de ce ...am simtit nevoia sa marchez ziua de azi...1 an jumate'... 18 luni bucurii dar si momente triste...de distractie si de tandrete..perioada in care am inceput sa simt ca traiesc..cu bune cu rele...am descoperit o parte noua a vietii...
te iubesc si sper ca asta sa ramana asa mereu!
la multi ani puiule!:*

gandindu-ne la altii...

in ultimul timp imi vin in minte reactiile oamenilor si atitudinea lor in general. suntem pesimisti e adevarat. acum mi-am dat insa seama si de faptul ca suntem egoisti.intotdeuna noi pe primul loc, poate dupa, pe locul doi si ceilalti. desi nu vrem sa recunoastem asa suntem in general...nu ne gandim insa, ca uneori, binele nostru poate fi raul altora.ni se pare normal sa ne gandim la noi, sa uitam de restul. depinde de norocul lor daca binele nostru ii ajuta si pe ei.
dorim tot timpul sa castigam desi sunt lucruri fara importanta. am observat asta de la un banal joc de table, unde in fond si in definitiv nu conta daca ar fi castigat cineva sau daca pierdeam amandoi.
sunt ins momente in viata cand trebuie sa fim egoisti. sa iti salvezi relatia cu persoana iubita, locul de munca sau doar ca sa avansezi in cariera.
egoismul ar trebui sa apara doar atunci cand este nevoie. de fapt, defectul nostru, al oamenilor este ca suntem egoisti tot timpul si nu doar atunci cand este cazul....

melancolie...

am observat ca noi, oamenii prin definitie suntem pesimisti, sau cum pretindem uneori "realisti". avem tendinta de a pastra in minte, in amintiri momentele si intamplarile neplacute, vorbe grele spuse de altii la manie sau fapte proprii ce ne-au facut sa fim dezamagiti de noi insine...tindem spre rau in general, binele fiind adesea in mintea noastra o intamplare...complimenetele, vorbele frumoase sau lucrurile ce ne fac sa zambim sunt trecatoare, le simtitm pe moment, ne fac fericiti iar dupa aceea le uitam...cum spunea si profa mea de romana: "la sfarsitul vietii nu ne aducem aminte de momentele fericite"...cred ca nu ne dorim asta... daca viata nu ar fi plina de griji, temeri sau tristete ne-am plictisi...momentele fericite doar o indulcesc, insa cateodata, oricat de intens ar fi momentul poate fi sters cu rapiditate de catre tristete sau suparare...ne enervam mai des, ne bucuram mai rar..ne facem griji pentru tot si bucuria e de scurta durata...asa suntem noi, oamenii...nascuti prin durere(ale nasterii), morti prin suferinta(parerea de rau de a parasi lumea de aici)...

vanzatorii de iluzii

cu totii suntem macar o data in viata vanzatori de iluzii. un cuvant, o privire sau un semn il pot face pe cel de langa noi sa creada, sa viseze, sa spere...
gandurile lui zboara si imaginatia incepe sa creeze ganduri, imagini. sunt cazuri insa cand noi suntem proprii nostri cumparatori...datorita iluziilor, cream evenimente, ne imaginam locuri si ii plasam si pe cei dragi in jurul nostru.
nu o data mi s-a intamplat sa imi fiu propriul cumparator, mi-am lasat imaginatia sa zburde pe plaiurile gandirii incat mai aveam putin si credeam in noua lume creata.
cu timpul insa ne maturizam, devenim prgmatici si abonamentul la vanzatorii de iluzii scade in valoare: vedem si acceptam mai usor realitatea.
cu toate astea insa, mi-as deschide pentru mine, un magazin de iluzii din care sa ma servesc de fiecare data cand vreau sa evadez...

rosu aprins...

"N-ai cum sa lasi cum sa uiti
Totul in noapte
Oricat ti-ar parea de usor"
pare real nu?si..totusi...gasesti forta sa o iei de la cap sa uiti..sa lasi totul in urma...te agati de alte lucuri si te gandesti mai mult la tine, la felul tau de-a fi si te intrebi ce ai invatat din asta...devii mai puternic, mai increzator si incetul cu incetul te detasezi..te gandesti la viitor si la ce te asteapta si iti dai seama ca oricat de rau ti se pare ca te-a lovit viata si ca oricat de ranit esti..va trece...soarele va rasari din nou, primavara e din nou aici si ajungi sa uiti...sa nu mai suferi, sa iti revii si parca nimic nu va mai leaga...decat niste amintiri...dar si ele pot fi lasate in urma in timp...te redescoperi si realizezi ca esti mai puternic decat pari..te ridici si continui sa mergi...intr-o buna zi vei ajunge la capatul drumului...

un viitor stralucit

dupa o lunga perioada de gandire intensa si analiza a viitorului, am avut o revelatie si asta multumita prietenei mele !hku...pun pariu ca nu ati putea ghici niciodata la ce concluzie a ajuns mintishoara mea luminata cu lanterna!ghiciti ce! ma atrage agricultura...si cum tara noastra sta mai prost la acest capitol consider ca e important sa incurajam acest domeniu... sa va spun..ca va tin pe jar de cateva randuri...ma fac DANSATOARE LA SAPA! da! asta e dorinta mea...banuiesc ca cele cateva luni de dans modern ma vor ajuta... cum era? cha-cha 1,2, 3! va invit si pe voi s aspuneti ce vreti sa faceti cand veti fi mari si daca puteti sprijiniti Agricultura romaneasca!

love sucks... big time

stau si ma gandesc de cateva zile... oare chiar merita sa iubesti? toti vedem iubirea la un inceput ca un lucru ideal, o modalitate de a intretine fericirea sau poate chiar o modalitate de a avea fericirea la o anumita varsta...crezi ca at cand iubesti te simti implinit, te simti alt om...dar cum e atunci cand incepi sa suferi? cand simti ca dragostea nu iti mai e impartasita? in loc de zambete, saruturi si alintari apar lacrimi, suspine, pareri de rau si ganduri triste... cu totii ne dorim sa iubim, sa simtim fulturasi in stomac... insa nu vedem si partea trista...oricat de puternica ar fi iubirea, oare chiar poate dura pana la nesfarsit? poate fi doar lapte si miere si vise dulci devenite realitate? eu una nu cred asta... acum cred ca dragostea e ca gumele acelea date rest la magazin...dulci in exterior si acre in interior...as vrea acum o "guma" care sa fie mereu dulce si careia sa nu i se duca gustul niciodata... daca o gasiti vreodata sa imi spuneti si mie...poate imi cumpar si eu!

p.s. : desi poate nu credeti am avut o zi a indragostitilor foarte placuta...si app...te iubesc pui...