cu totii suntem macar o data in viata vanzatori de iluzii. un cuvant, o privire sau un semn il pot face pe cel de langa noi sa creada, sa viseze, sa spere...
gandurile lui zboara si imaginatia incepe sa creeze ganduri, imagini. sunt cazuri insa cand noi suntem proprii nostri cumparatori...datorita iluziilor, cream evenimente, ne imaginam locuri si ii plasam si pe cei dragi in jurul nostru.
nu o data mi s-a intamplat sa imi fiu propriul cumparator, mi-am lasat imaginatia sa zburde pe plaiurile gandirii incat mai aveam putin si credeam in noua lume creata.
cu timpul insa ne maturizam, devenim prgmatici si abonamentul la vanzatorii de iluzii scade in valoare: vedem si acceptam mai usor realitatea.
cu toate astea insa, mi-as deschide pentru mine, un magazin de iluzii din care sa ma servesc de fiecare data cand vreau sa evadez...
3 comments:
Nu m-am gandit niciodata la asta.Dar se pare ca ai dreptate...asa este8->
gasisem acum ceva vreme un soi de parabola cu un fluture care voia sa atinga soarele.toti cei din jurul lui l-au blamat, l-au considerat nebun si i-au recomandat sa isi gaseasca si el o lampa la fel ca toti cei din jur.el nu a renuntat insa la vis.curand, toti fluturii care au stat in preajma lampilor, au constatat ca au aripile arse.numai visatorul a putut zbura mai departe...introducerea ta in blog mi-a amintit de asta.imi place cum ai scris si mi-am permis sa te adaug la linkurile mele.
Ai foarte mare dreptate.
Eu chiar mi-am deschis un magazin de iluzii si sper sa pot cumpara din el mult timp.
Post a Comment