nu plange...

gabriel garcia marquez a spus ca "nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cel care va merita nu te va face sa plangi." dar ce se intampla cand plangem din lucruri de nimic sau punem prea mult la suflet?cateodata fiinta umana parca e facuta sa sufere si pare sa accepte lucrul acesta...acordam prea multa importanta lucrurilor minore, ne afecteaza cuvinte spuse in vant desi o fapta face mai mult decat o mie de cuvinte...suntem fragili cateodata si credem ca o lovitura ne poate omori, insa nu ne cunoastem suficient de bine pentru a ne da seama ca de fapt parem fragili sau doar ne simtim asa si ca suntem mai puternici decat credem... de fiecare data gasim forta necesara pentru a trece mai departe, pentru a incepe un capitol nou din viata. asta pentru ca soarele rasare mereu pentru fiecare, mai devreme sau mai tarziu...asta depinde de cat de optimisti vrem sa fim... asa ca fiti optimisti si descoperiti-va forta si taria de a trece mai departe pentru ca nimic nu e atat de rau pe cat pare :)

dorinte...

as vrea sa mor si sa ma imprastii in mii de firicele...sa pot sa fug, sa uit de tot si sa o iau de la inceput...si totusi sa ma pot naste din nou, sa invat iar sa vorbesc...sa ganguresc sa spun lucruri amuzante si sa fiu iar "un copil mic si dragalas"..sa nu am probleme, ganduri sinistre si idei macabre...sa nu fiu rebela si totusi sa fiu eu..sa pot zambi mai mult, sa ma pot bucura de tot ceea ce am si sa pot trece cu mai multa usurinta peste greutati...dar astea sunt doar vise...stau aici si problemele nu dispar, viata nu se termina, nu ma nasc din nou si nici mai vesela nu sunt...astept un moment, o clipa care sa ma scoata din intunericul in care ma afund...tu stii cand va fi acea clipa?

ratacire...

fug, insa nu stiu incotro ma indrept, totul e confuz in jurul meu si nimic nu ma poate face sa inteleg, nimic nu imi poate da o raza de speranta..speranta ca pot scapa..gandurile imi alearga acum prin minte si simt cum totul se invarte in jurul meu...cineva se apropie din spate. intorc capul insa nu ii zaresc chipul...se aud voci pierdute in zare...par cunoscute dar, inca nu realizez ale cui sunt..persoana fara chip a disparut...nu se mai zareste nimic...sunt singura... simt un gol in stomac si am mainile inghetate...sunt trista...acum stiu ca totul se va termina...tresar insa speriata si realizez ca e doar un vis....

O alta lume...Un alt timp....

Girl: de ce nu putem sa disparem atunci cand ne dorim?
Boy: k altfel teai plictisi...
G: simt cateodata ca vreau sa uit de tot si toate si sa fiu doar eu cu gandurile mele...sa evadez din Timp..cum spune pers lu' eliade...
G: sa ma rup de realitate si sa raman doar cu amintirile frumoase si cu gandurile pozitive
G: vreau o lume a mea unde sa uit macar petru cateva minute de ce e in jur
B: just pray...u may get one..
G: sa ma rup de realitate si sa imi ocupa mintea doar cu ce imi doresc eu fara sa intervina altceva sau altcineva
G: sa nu imi tulbure nimeni gandurile si sa simt ca ma inunda un sentiment de pace si sa am o stare de caldura....
G: si in momentele alea sa nu ma deranjeze nimic....sa nu ma tulbure nimic...
G: nici ca azi m-am certat cu botzo, ca a tipat mama la mine, ca s-a uitat profa de mate urat, ca am chiulit la romana...nimic si in acele minute totul sa fie pace si armonie pentru mine....
G: de ce nu se poate?
B: k altfel teai plictisi...
B: simplu..
B: ideea e sa t bucuri d chestiile astea...dak ai putere...nu sa le urasti...
G: da' am nevoie si de starea asta la o anumita perioada de timp....
B: neah...nu prea ai...crede-ma...
G: in felul asta poate as invata sa ma bucur de tot pentru ca ar exista un echilibru...
G: cel putin am perioade in care simt ca ma satur de ganduri negative si de stari depresive...
G: deci?tu n-ai vrea toate astea macar pentru cateva minute o dat la cateva saptamani?
B: sa vreau ganduri negative?
G: nu....sa vrei ganduri pozitive
G: sa evadezi din cotidian
B: normal k vreau...
B: da' faptu k nu le gasesc...face viata si mai interesanta...
G: ok...eu continui sa caut momentu...

asta e viata...

ce e viata de fapt?ma intreb asta de multe ori.cu ce scop ne aflam pe acest pamant si de ce Dumnezeu ne supune la incercari grele inca de la varste fragede?cand ar trebui sa ne bucuram de tot ceea ce este in jur. unde gasim putere sa ne trezim zi de zi si sa infruntam problemele, sa suportam povara vietii? desi viata pentru unii e ca o jungla, eu una nu o vad asa... imi place sa cred ca e o cutie cu surprize sau un labirint.multi dintre noi mor inainte sa se poata bucura de tot ceea ce ne ofera aceasta. incerc sa nu ma gandesc la trecerea timpului, insa gandul batranetii ma sperie,dar nu la fel de mult ca cel al mortii... nu stiu acum sa privesc viitorul...sa fie oare atat de rea? ma va lovi cand voi fi mai fericita sau atunci cand nu voi in stare sa suport durerea pana la capat?in timp voi avea puterea sa suport, sa sufar, sa plang...voi avea puterea sa infrunt viata si problemele ei...deci? care e scopul nostru pe pamant? dar mai ales care este scopul vietii?sa traim...asa cum vrem sau cum putem...toti avem un scop...

the end...

ce e moartea?ce se intampla dupa ce murim?poate ca nu e nimic dupa moarte decat un sentiment de liniste si pace...sentimentul ca suntem intr-un loc mai bun...dar asta pentru cat timp?oare ce e dupa moarte?exista acolo "sus" o lume mai buna?cu oameni mai buni, cu principii si dreptate?ma indoiesc...eu nu vad in moarte decat o trecere in nefiinta...atunci cand mori totul se termina... nu mai existi fizic si probabil nici sufletul tau...rolul tau pe pamant a luat sfarsit iar acum te odihnesti...
moartea de multe ori e privita ca o optiune a rezolvarii problemelor,a razbunarii sau pur si simplu o metoda de a-ti curma suferinta....de a scapa de tot si de toate....
deci ce e moartea? - nimic...

vara

in ultimele zile m-am simtit coplesita de ceea ce se afla in jurul meu si mi-am dorit inca o data sa vina vacanta...aerul proaspat si cald ce intra in camera de dimineata m-a facut sa-mi fie dor de mare,de timpul petrecut alaturi de cei dragi, de zilele de vacanta dormite pana tarziu si noptile pierdute vorbind, de plaja, de soare si de tot ceea ce e frumos...voi sta in schimb cuminte si voi astepta inca o luna de zile ziua in care ma voi bucura de vacanta, ziua in care voi incepe sa simt gustul celor 2 luni ce vor urma si a amintirilor frumoase ...

(d)oare?

de ce trebuie sa existe lucruri care sa-ti tulbure lumea?de ce din neant apare un element surpriza care te da peste cap si te face sa te gandesti la tot felul de lucruri posibile si imposibile?realizezi ca nimic si nimeni nu e perfect si ca lumea in care traiesti e la fel de fragila ca si a celorlalti....ca globul de sticla se poate sparge si cioburile nu se pot lipi la loc.si astepti si speri ca totu' sa revina la normal...ca ce s-a intamplat sa nu fie decat un vis sau o iluzie,o amintire a altcuiva.dar realziezi ca nu..nu e asa...ti se intampla tie si nu stii cum sa faci sa nu te mai doara, sa uiti...sa nu mai stii ca a fost....
tot ce poti sa faci e sa astepti...poate maine te trezesti din vis...si vezi ca lumea ta e neschimbata, ca toate sunt la locul lor ca el e acolo si te asteapta si ca ei iti sunt alaturi cand ai nevoie :)

a fost...

doare atunci cand realizezi ca ai pierdut un prieten apropiat...ca erau zile cand iti spunea ca pentru noi vei conta mereu si vom fi mereu aici pentru tine...dar se pare ca nu intotdeauna timpu' e de acord.toate se pierd...si realizezi ca prietenu' tau nu mai e langa tine nu te mai sprijina cand ai nevoie si nu iti mai aduce zambetul din nou pe buze..nu mai vorbiti pana tarziu in noapte despre vrute si nevrute si radeti de cele mai mici prostii...dar asta e... toate in viata vin si pleaca drumu' nu e intotdeauna drept,mai are pante care urca si coboara si apar mereu schimbari:)sa speram ca astea sunt bune:)

cum ar fi fost daca...

stau in fata calculatorului si ascult o melodie de ceva timp. iar am cazut in butoiul cu melancolie!ce poate sa faca o melodie de la coldplay si o ora tarzie in noapte!:)stau si ma gandesc cum ar fi daca...cum ar fi daca as invata in alta scoala..daca as avea alti prieteni..sau daca as fi facut alte alegeri..acum totul e pierdut...timpu' a trecut si din nefericire nu e reversibil. e bine sa visezi si sa iti doresti sa se intample anumite lucruri da' niciodata nu cred ca ar trebui sa regretam ce-am facut in trecut pentru ca toate trec si nu vor mai fi decat intamplari..decat pagini intr-un jurnal sau amintiri uitate intr-un coltisor al mintii noastre...
deci dragilor...aveti grija la butoiu' cu melancolie ca nicodata nu se stie ce poate sa faca:D