am observat ca noi, oamenii prin definitie suntem pesimisti, sau cum pretindem uneori "realisti". avem tendinta de a pastra in minte, in amintiri momentele si intamplarile neplacute, vorbe grele spuse de altii la manie sau fapte proprii ce ne-au facut sa fim dezamagiti de noi insine...tindem spre rau in general, binele fiind adesea in mintea noastra o intamplare...complimenetele, vorbele frumoase sau lucrurile ce ne fac sa zambim sunt trecatoare, le simtitm pe moment, ne fac fericiti iar dupa aceea le uitam...cum spunea si profa mea de romana: "la sfarsitul vietii nu ne aducem aminte de momentele fericite"...cred ca nu ne dorim asta... daca viata nu ar fi plina de griji, temeri sau tristete ne-am plictisi...momentele fericite doar o indulcesc, insa cateodata, oricat de intens ar fi momentul poate fi sters cu rapiditate de catre tristete sau suparare...ne enervam mai des, ne bucuram mai rar..ne facem griji pentru tot si bucuria e de scurta durata...asa suntem noi, oamenii...nascuti prin durere(ale nasterii), morti prin suferinta(parerea de rau de a parasi lumea de aici)...
4 comments:
Pana la urma momentele triste nu sunt decat un mod de a ne face sa intelegem cat de norocosi suntem atunci cand ni se intampla si lucruri bune.Ne invata sa le apreciem.Fara regrete, nu ar exista nici bucurii.Timpul ar trece peste noi fara sa faca nicio panta, fara sa atinga niciun varf sau nicio prapastie
Asa spun ei eu mereu,cand ceilalti ma acuza de pesimism:"Nu sunt pesimista,sunt doar realista".:))
Daca m-ar lua valul si as fi optimista tot timpul,as fi si dezamagita tot timpul....in ziua de azi trebuie sa iti ochii bine deschisi ca sa supravietuiesti!!
Eu sunt mai ciudata :)). In general uit toate certurile pe care le-am avut cu cineva si imi amintesc momentele frumoase.. pana la urmatoarea cearta :)). Atunci nu imi amintesc decat momentele proaste.
Cat despre pesimism.. Ei bine, cred ca o sa ma intorc pe Pluto :)) si o sa continui sa vad jumatatea plina a paharului - oricat mi s-ar spune ca ea nu exista :)).
Post a Comment