am observat ca noi, oamenii prin definitie suntem pesimisti, sau cum pretindem uneori "realisti". avem tendinta de a pastra in minte, in amintiri momentele si intamplarile neplacute, vorbe grele spuse de altii la manie sau fapte proprii ce ne-au facut sa fim dezamagiti de noi insine...tindem spre rau in general, binele fiind adesea in mintea noastra o intamplare...complimenetele, vorbele frumoase sau lucrurile ce ne fac sa zambim sunt trecatoare, le simtitm pe moment, ne fac fericiti iar dupa aceea le uitam...cum spunea si profa mea de romana: "la sfarsitul vietii nu ne aducem aminte de momentele fericite"...cred ca nu ne dorim asta... daca viata nu ar fi plina de griji, temeri sau tristete ne-am plictisi...momentele fericite doar o indulcesc, insa cateodata, oricat de intens ar fi momentul poate fi sters cu rapiditate de catre tristete sau suparare...ne enervam mai des, ne bucuram mai rar..ne facem griji pentru tot si bucuria e de scurta durata...asa suntem noi, oamenii...nascuti prin durere(ale nasterii), morti prin suferinta(parerea de rau de a parasi lumea de aici)...
