melancolie...

am observat ca noi, oamenii prin definitie suntem pesimisti, sau cum pretindem uneori "realisti". avem tendinta de a pastra in minte, in amintiri momentele si intamplarile neplacute, vorbe grele spuse de altii la manie sau fapte proprii ce ne-au facut sa fim dezamagiti de noi insine...tindem spre rau in general, binele fiind adesea in mintea noastra o intamplare...complimenetele, vorbele frumoase sau lucrurile ce ne fac sa zambim sunt trecatoare, le simtitm pe moment, ne fac fericiti iar dupa aceea le uitam...cum spunea si profa mea de romana: "la sfarsitul vietii nu ne aducem aminte de momentele fericite"...cred ca nu ne dorim asta... daca viata nu ar fi plina de griji, temeri sau tristete ne-am plictisi...momentele fericite doar o indulcesc, insa cateodata, oricat de intens ar fi momentul poate fi sters cu rapiditate de catre tristete sau suparare...ne enervam mai des, ne bucuram mai rar..ne facem griji pentru tot si bucuria e de scurta durata...asa suntem noi, oamenii...nascuti prin durere(ale nasterii), morti prin suferinta(parerea de rau de a parasi lumea de aici)...

vanzatorii de iluzii

cu totii suntem macar o data in viata vanzatori de iluzii. un cuvant, o privire sau un semn il pot face pe cel de langa noi sa creada, sa viseze, sa spere...
gandurile lui zboara si imaginatia incepe sa creeze ganduri, imagini. sunt cazuri insa cand noi suntem proprii nostri cumparatori...datorita iluziilor, cream evenimente, ne imaginam locuri si ii plasam si pe cei dragi in jurul nostru.
nu o data mi s-a intamplat sa imi fiu propriul cumparator, mi-am lasat imaginatia sa zburde pe plaiurile gandirii incat mai aveam putin si credeam in noua lume creata.
cu timpul insa ne maturizam, devenim prgmatici si abonamentul la vanzatorii de iluzii scade in valoare: vedem si acceptam mai usor realitatea.
cu toate astea insa, mi-as deschide pentru mine, un magazin de iluzii din care sa ma servesc de fiecare data cand vreau sa evadez...

un viitor stralucit

dupa o lunga perioada de gandire intensa si analiza a viitorului, am avut o revelatie si asta multumita prietenei mele !hku...pun pariu ca nu ati putea ghici niciodata la ce concluzie a ajuns mintishoara mea luminata cu lanterna!ghiciti ce! ma atrage agricultura...si cum tara noastra sta mai prost la acest capitol consider ca e important sa incurajam acest domeniu... sa va spun..ca va tin pe jar de cateva randuri...ma fac DANSATOARE LA SAPA! da! asta e dorinta mea...banuiesc ca cele cateva luni de dans modern ma vor ajuta... cum era? cha-cha 1,2, 3! va invit si pe voi s aspuneti ce vreti sa faceti cand veti fi mari si daca puteti sprijiniti Agricultura romaneasca!