vanzatorii de iluzii

cu totii suntem macar o data in viata vanzatori de iluzii. un cuvant, o privire sau un semn il pot face pe cel de langa noi sa creada, sa viseze, sa spere...
gandurile lui zboara si imaginatia incepe sa creeze ganduri, imagini. sunt cazuri insa cand noi suntem proprii nostri cumparatori...datorita iluziilor, cream evenimente, ne imaginam locuri si ii plasam si pe cei dragi in jurul nostru.
nu o data mi s-a intamplat sa imi fiu propriul cumparator, mi-am lasat imaginatia sa zburde pe plaiurile gandirii incat mai aveam putin si credeam in noua lume creata.
cu timpul insa ne maturizam, devenim prgmatici si abonamentul la vanzatorii de iluzii scade in valoare: vedem si acceptam mai usor realitatea.
cu toate astea insa, mi-as deschide pentru mine, un magazin de iluzii din care sa ma servesc de fiecare data cand vreau sa evadez...

rosu aprins...

"N-ai cum sa lasi cum sa uiti
Totul in noapte
Oricat ti-ar parea de usor"
pare real nu?si..totusi...gasesti forta sa o iei de la cap sa uiti..sa lasi totul in urma...te agati de alte lucuri si te gandesti mai mult la tine, la felul tau de-a fi si te intrebi ce ai invatat din asta...devii mai puternic, mai increzator si incetul cu incetul te detasezi..te gandesti la viitor si la ce te asteapta si iti dai seama ca oricat de rau ti se pare ca te-a lovit viata si ca oricat de ranit esti..va trece...soarele va rasari din nou, primavara e din nou aici si ajungi sa uiti...sa nu mai suferi, sa iti revii si parca nimic nu va mai leaga...decat niste amintiri...dar si ele pot fi lasate in urma in timp...te redescoperi si realizezi ca esti mai puternic decat pari..te ridici si continui sa mergi...intr-o buna zi vei ajunge la capatul drumului...

un viitor stralucit

dupa o lunga perioada de gandire intensa si analiza a viitorului, am avut o revelatie si asta multumita prietenei mele !hku...pun pariu ca nu ati putea ghici niciodata la ce concluzie a ajuns mintishoara mea luminata cu lanterna!ghiciti ce! ma atrage agricultura...si cum tara noastra sta mai prost la acest capitol consider ca e important sa incurajam acest domeniu... sa va spun..ca va tin pe jar de cateva randuri...ma fac DANSATOARE LA SAPA! da! asta e dorinta mea...banuiesc ca cele cateva luni de dans modern ma vor ajuta... cum era? cha-cha 1,2, 3! va invit si pe voi s aspuneti ce vreti sa faceti cand veti fi mari si daca puteti sprijiniti Agricultura romaneasca!

love sucks... big time

stau si ma gandesc de cateva zile... oare chiar merita sa iubesti? toti vedem iubirea la un inceput ca un lucru ideal, o modalitate de a intretine fericirea sau poate chiar o modalitate de a avea fericirea la o anumita varsta...crezi ca at cand iubesti te simti implinit, te simti alt om...dar cum e atunci cand incepi sa suferi? cand simti ca dragostea nu iti mai e impartasita? in loc de zambete, saruturi si alintari apar lacrimi, suspine, pareri de rau si ganduri triste... cu totii ne dorim sa iubim, sa simtim fulturasi in stomac... insa nu vedem si partea trista...oricat de puternica ar fi iubirea, oare chiar poate dura pana la nesfarsit? poate fi doar lapte si miere si vise dulci devenite realitate? eu una nu cred asta... acum cred ca dragostea e ca gumele acelea date rest la magazin...dulci in exterior si acre in interior...as vrea acum o "guma" care sa fie mereu dulce si careia sa nu i se duca gustul niciodata... daca o gasiti vreodata sa imi spuneti si mie...poate imi cumpar si eu!

p.s. : desi poate nu credeti am avut o zi a indragostitilor foarte placuta...si app...te iubesc pui...

nu plange...

gabriel garcia marquez a spus ca "nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cel care va merita nu te va face sa plangi." dar ce se intampla cand plangem din lucruri de nimic sau punem prea mult la suflet?cateodata fiinta umana parca e facuta sa sufere si pare sa accepte lucrul acesta...acordam prea multa importanta lucrurilor minore, ne afecteaza cuvinte spuse in vant desi o fapta face mai mult decat o mie de cuvinte...suntem fragili cateodata si credem ca o lovitura ne poate omori, insa nu ne cunoastem suficient de bine pentru a ne da seama ca de fapt parem fragili sau doar ne simtim asa si ca suntem mai puternici decat credem... de fiecare data gasim forta necesara pentru a trece mai departe, pentru a incepe un capitol nou din viata. asta pentru ca soarele rasare mereu pentru fiecare, mai devreme sau mai tarziu...asta depinde de cat de optimisti vrem sa fim... asa ca fiti optimisti si descoperiti-va forta si taria de a trece mai departe pentru ca nimic nu e atat de rau pe cat pare :)