nu plange...

gabriel garcia marquez a spus ca "nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cel care va merita nu te va face sa plangi." dar ce se intampla cand plangem din lucruri de nimic sau punem prea mult la suflet?cateodata fiinta umana parca e facuta sa sufere si pare sa accepte lucrul acesta...acordam prea multa importanta lucrurilor minore, ne afecteaza cuvinte spuse in vant desi o fapta face mai mult decat o mie de cuvinte...suntem fragili cateodata si credem ca o lovitura ne poate omori, insa nu ne cunoastem suficient de bine pentru a ne da seama ca de fapt parem fragili sau doar ne simtim asa si ca suntem mai puternici decat credem... de fiecare data gasim forta necesara pentru a trece mai departe, pentru a incepe un capitol nou din viata. asta pentru ca soarele rasare mereu pentru fiecare, mai devreme sau mai tarziu...asta depinde de cat de optimisti vrem sa fim... asa ca fiti optimisti si descoperiti-va forta si taria de a trece mai departe pentru ca nimic nu e atat de rau pe cat pare :)

dorinte...

as vrea sa mor si sa ma imprastii in mii de firicele...sa pot sa fug, sa uit de tot si sa o iau de la inceput...si totusi sa ma pot naste din nou, sa invat iar sa vorbesc...sa ganguresc sa spun lucruri amuzante si sa fiu iar "un copil mic si dragalas"..sa nu am probleme, ganduri sinistre si idei macabre...sa nu fiu rebela si totusi sa fiu eu..sa pot zambi mai mult, sa ma pot bucura de tot ceea ce am si sa pot trece cu mai multa usurinta peste greutati...dar astea sunt doar vise...stau aici si problemele nu dispar, viata nu se termina, nu ma nasc din nou si nici mai vesela nu sunt...astept un moment, o clipa care sa ma scoata din intunericul in care ma afund...tu stii cand va fi acea clipa?

ratacire...

fug, insa nu stiu incotro ma indrept, totul e confuz in jurul meu si nimic nu ma poate face sa inteleg, nimic nu imi poate da o raza de speranta..speranta ca pot scapa..gandurile imi alearga acum prin minte si simt cum totul se invarte in jurul meu...cineva se apropie din spate. intorc capul insa nu ii zaresc chipul...se aud voci pierdute in zare...par cunoscute dar, inca nu realizez ale cui sunt..persoana fara chip a disparut...nu se mai zareste nimic...sunt singura... simt un gol in stomac si am mainile inghetate...sunt trista...acum stiu ca totul se va termina...tresar insa speriata si realizez ca e doar un vis....

O alta lume...Un alt timp....

Girl: de ce nu putem sa disparem atunci cand ne dorim?
Boy: k altfel teai plictisi...
G: simt cateodata ca vreau sa uit de tot si toate si sa fiu doar eu cu gandurile mele...sa evadez din Timp..cum spune pers lu' eliade...
G: sa ma rup de realitate si sa raman doar cu amintirile frumoase si cu gandurile pozitive
G: vreau o lume a mea unde sa uit macar petru cateva minute de ce e in jur
B: just pray...u may get one..
G: sa ma rup de realitate si sa imi ocupa mintea doar cu ce imi doresc eu fara sa intervina altceva sau altcineva
G: sa nu imi tulbure nimeni gandurile si sa simt ca ma inunda un sentiment de pace si sa am o stare de caldura....
G: si in momentele alea sa nu ma deranjeze nimic....sa nu ma tulbure nimic...
G: nici ca azi m-am certat cu botzo, ca a tipat mama la mine, ca s-a uitat profa de mate urat, ca am chiulit la romana...nimic si in acele minute totul sa fie pace si armonie pentru mine....
G: de ce nu se poate?
B: k altfel teai plictisi...
B: simplu..
B: ideea e sa t bucuri d chestiile astea...dak ai putere...nu sa le urasti...
G: da' am nevoie si de starea asta la o anumita perioada de timp....
B: neah...nu prea ai...crede-ma...
G: in felul asta poate as invata sa ma bucur de tot pentru ca ar exista un echilibru...
G: cel putin am perioade in care simt ca ma satur de ganduri negative si de stari depresive...
G: deci?tu n-ai vrea toate astea macar pentru cateva minute o dat la cateva saptamani?
B: sa vreau ganduri negative?
G: nu....sa vrei ganduri pozitive
G: sa evadezi din cotidian
B: normal k vreau...
B: da' faptu k nu le gasesc...face viata si mai interesanta...
G: ok...eu continui sa caut momentu...

asta e viata...

ce e viata de fapt?ma intreb asta de multe ori.cu ce scop ne aflam pe acest pamant si de ce Dumnezeu ne supune la incercari grele inca de la varste fragede?cand ar trebui sa ne bucuram de tot ceea ce este in jur. unde gasim putere sa ne trezim zi de zi si sa infruntam problemele, sa suportam povara vietii? desi viata pentru unii e ca o jungla, eu una nu o vad asa... imi place sa cred ca e o cutie cu surprize sau un labirint.multi dintre noi mor inainte sa se poata bucura de tot ceea ce ne ofera aceasta. incerc sa nu ma gandesc la trecerea timpului, insa gandul batranetii ma sperie,dar nu la fel de mult ca cel al mortii... nu stiu acum sa privesc viitorul...sa fie oare atat de rea? ma va lovi cand voi fi mai fericita sau atunci cand nu voi in stare sa suport durerea pana la capat?in timp voi avea puterea sa suport, sa sufar, sa plang...voi avea puterea sa infrunt viata si problemele ei...deci? care e scopul nostru pe pamant? dar mai ales care este scopul vietii?sa traim...asa cum vrem sau cum putem...toti avem un scop...